Transformarile astea prin care trec ma golesc pe interior. Nu stiu daca voi mai fii vreodata in stare sa simt ceva.. De ce pretentiile mele au standarde atat de intalte pentru tot ce se invarte in jurul meu??
As vrea sa dorm, dar ceva ma tine treaza. Nu stiu daca e doar incapatanarea mea bolnaviciasa sau chiar imi pasa de ceva care nici n-ar trebuii sa conteze.
Atatea rele sunt in jurul meu - ce cliseu.
Am obisit sa incerc sa imi revin.
Am obisit sa fac lucrurile sa mearga.
Lucrurile suna mult mai bine atunci cand le spui, dar e mai greu cu faptele.
Inca o sesiune de ganduri, remuscari si frustrari se incheie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu